După ce v-am plimbat prin fostul ţinut românesc Bucovina şi v-am făcut cunoştinţă cu viaţa românilor ca minoritate în Ucraina, am mers într-un alt ţinut fost românesc, Basarabia, unde actualmente se află Republica Moldova, ţară soră cu România, acolo unde limba naţională e româna şi unde încă vibrează sentimentul reîntregirii neamului.

O ţară creată în detrimentul populaţiei locale, în proporţie de 60% română, cu teritoriu care, la rândul lui, a fost divizat în două prin crearea unui stat nerecunoscut decât de Rusia în lume, Transnistria.

Republica Moldova este o ţară care se află în zona gri, un tampon între Noul Occident şi actuala Federaţie Rusă, trebuind să cocheteze şi cu unii şi cu alţii, pentru binele ei.

Încet dar sigur, am observat cum în ţara asta încep să se schimbe rând pe rând mentalităţile, deşi pensionarii şi populaţia rusofilă au rămas nostalgici la perioada comunistă, de  când erau satelit al fostei Uniuni Sovietice şi aceşti oameni din perioada a doua şi a treia de viaţă încă votează la alegeri Partidul Comunist. Este o ţară săracă, cu pensii de 100 euro şi salarii de 300-500 euro, cu resurse naturale puţine, o ţară eminamente agrară, care îşi creează bugetul  în mare parte din banii trimişi de tinerii moldoveni  la părinţi şi bunici, dar care au depopulat ţara, plecând la muncă în toată Europa, inclusiv în România.

Capitala Chişinău, şi nu numai, începe să îşi schimbe faţa, cetăţenii încep să practice un nou sistem de tip occidental de servicii, magazine, bănci, telefonie şi transport în comun.

Greu, dar totuşi s-a lucrat la asfaltarea şoselelor şi străzilor, dar şi la crearea de drumuri rapide cu mai multe benzi pe sens.

După ce, de curând,  ţara a fost supusă unui jaf naţional din băncile existente când, peste noapte, s-au furat aproape 1,5 miliarde euro printr-o înţelegere politică periculoasă pentru orice democraţie, greu dar începe să-şi revină.

Oricum, am văzut în capitala ţării un oraş în plină dezvoltare, de tip modern, se construiesc  la greu blocuri de tip nou, dar şi multe vile. S-au construit sau renovat hoteluri, restaurante, s-au igienizat parcurile şi pot spune că a început şi o viaţă de noapte în cluburile construite să ofere momente de relaxare.

După ce a fost preluată în sistemul rusesc, Moldova  şi-a perfecţionat sălile de fitness, precum şi săli cu toate felurile de saună existentă în lume, dar care au servicii de cea mai înaltă calitate.

Să nu uităm renumitele crame de la Cricova sau Mileştii Mici, întinse pe sute de kilometri şi care îţi taie răsuflarea la vizitarea lor. Să nu mai vorbim de un adevărat regal, atunci când vine vorba de degustări de vinuri de diverse soiuri, calităţi şi vechimi, prezentate de renumiţi somelieri!

În această ţară oficial se vorbeşte limba română, dar este o limbă cu multe arhaisme, o limbă nedezvoltată, aş spune, precum „bunel” în loc de „bunic”, „stăpân” în loc de „proprietar”, „grăieşte” în loc de „vorbeşte” etc. dar şi limba rusă foarte mult, căci există în proporţie de 40% o populaţie rusofilă iar la şcoală s-a învăţat limba rusă la greu.

Specific acestei naţii este ospitalitatea pe care a moştenit-o de la bunicii lor, altădată români adevăraţi.

Extraordinar de mulţi moldoveni cer cetăţenia română, cu documente legale, care fac dovada originii lor române, de la propriii bunici sau străbunici. E o ţară la care vrei să te mai întorci şi unde cu siguranţă am să revin, aşa cum am mai făcut-o.