
Floricica Stan Nicolescu: Bună seara, Maestre Lucian Avramescu! Bună să vă fie inima și viața,
Bună seara, Maestre Lucian Avramescu! Bună să vă fie inima și viața, așa cum ați trăit mereu, într-un alai pe plai de dor și plin de frumos cu scrieri alese!
Nu îmi este sufletul prea liniștit de tot ce aud și văd în juru-mi dar și mai tristă sunt când vă citesc și vă simt tristețea în bătălia grea cu viața în tot ce vă este dat să pătimiți, nedrept aș zice cu iertare către Dumnezeu!
Adevărat e noapte și mormane de-ntuneric și nici lumină nu-i, dar o avem în suflet și da, o aveți în suflet mai mult decât ați fi sperat vreodată, sau am fi sperat cu toții, erau alte vremuri, mai bune și frumoase… Eram vitejii lumii noastre de atunci, cu „Bună seara iubito!” la reverul inimii! Lumea era a noastră în rimele sufletului poetului ce încă poartă parfumul primăverilor și de ce nu și al verilor ce vor urma să fie! Să nu lăsăm să ne înghețe visele, speranțele, dorurile în toamna sau în iarna vieții! Să ne încredem în lumina credinței din noi și în vara ce ne-o dorim să vină! Când Zorii diminețiilor vor fi blânzi și calzi precum glasul ce vi-l păstrez într-un colțișor de suflet ca și dorul de cuvintele bine ticluite printre gânduri și rimele sufletului dumneavoastră! Mă încred într-un mâine care nu știm cum va fi dar știm cum am vrea să fie, fără pandemie și cu urarea dumneavoastră de, Zori buni și azi și mâine și mereu!
Fiți binecuvântat cu sănătate și infinită iubire spre bucuria tuturor celor care vă iubim!