Buni zori să avem și azi și mâine și mereu!! În ultima vreme și cu o rază de soare mai zgarcită de cum aș vrea să fie, vă citesc cu sufleul amorțit printre rânduri. Nu de frig, și nici de teamă, ci de tristețea ce v-o simt și care doare al naibii de tare și de nedrept gândesc, cuvintele îmi amorțesc și ele! Doar necuvintele mi se prăbușesc peste suflet.
Simt neputință în a înțelege de ce trebuie să treceți prin aceste încercări și să nu se poată interveni la cât de evoluată este medicina la acest prezent al zilelor noastre?!? Atât de mult m a impresionat ce ați scris azi de parcă îmi vine să mă cert cu umbra de care vorbiți!! Sau nu, cum nu știu a mă certa, aș ruga-o să devină o lumină care să vă aducă însănătoșire grabnică dacă se poate că răbdare tot ați avut ca și noi alături de dumneavoastră.
Și atunci vă rog să alegeți luminina pozitivității, a gândului și versului frumos ce a generat mereu un ram înfloritor în sufletele noastre! Nu lăsați umbra să vă ia lumina, la cât har aveți, la câtă iubire dospește în inima dumneavoastră, ignorați-o și sugerați o temă care să-i aducă lumină: dreptul la viață și lupta pentru viață! Aceasta să vă fie aura aducătoare de speranță în fiecare Zori și dimineților ce vor urma să fie! Fiți binecuvântat cu sănătate și infinită, Înger grăitor al sufletelor noastre!!
La cât mai multe răsărituri în care să ne spuneți, BUNI ZORI!
