Florin Tănăsescu: ŞI NE IARTĂ, NOUĂ, ALEGERILE DE PIEZE RELE!
Nu contează că se zice cerşit, nu cerşanie. Nici că-i corect spovedit, nu spovedanie. Nu! În ţara asta e loc pentru toate greşelile. La câţi au ajuns secretari, şefi de consilii judeţene, preşedinţi…
Aşa se face că primarii din fieşce localitate au primit ordin să treacă de la faza „Amenajări loc de cerşanie şi spovedanie”.
(Pentru loc de împărtăşanie se va organiza licitaţie).
În comuna Piaza rea a fost ras singurul butic, că avea vad. Acolo, locul a fost împrejmuit c-o panglică tricoloră.
(Deh, patriotismul se manifestă în orice loc. Şi, mai ales, cu un scop.)
Doi jandarmi şi-un câine prins cu zbilţul pe-un islaz au fost plantaţi să-l păzească.
A fost mutată şi clopotniţa pe-un mal al gârlii, iar toaca a rămas p-ăl’lalt. Dascălul fugea dintr-un loc în altul. Aşa că au fost trase fonduri europene pentru construirea unei punţi de lemn.
(Deocamdată e-n studiu de fezabilitate: Poate să treacă şi popa odată cu el, sau trebuie două benzi?)
Cum au decurs lucrurile în „Piaza rea”, cu trei locuitori, dintre care unul venise să fure o butelie dintr-o magazie?
Iete aşa: Şeful de partid a venit în control. Când l-a zărit p-ăl de voia să ciordească, i-au dat lacrimile. „Salut, măi Vasile! Nici tu nu te-ai lăsat de meserie? Nici eu. Să vii la noi la partid!”.
Odată încheiat momentul lacrimogen, primarul a răcnit: „Vorbeşte șeful de partid. Aplaudaţi, mă!
(Şi-au făcut-o, că-n ţara asta sunt ridicaţi în slăvi toţi incompetenţii şi… Şi aşa mai departe!)
Dar, vai, un bătrânel avea un toiag în stânga şi s-a plesnit cu el peste dreapta.
A fost chemat elicopterul SMURD, care l-a transportat până la cel mai apropiat dispensar.
(Un loc viran, pe care scria de trei decenii: «Aici va fi tratat orice bolnav. Viu sau mort»”.
De ce se amenajează loc de cerşanie şi de spovedanie în localitatea Piaza rea şi-n toată ţara?
Păi, a explicat dom’ şef de partid: „Prezenţa la vot e obligatorie. Aici, unde stă cu limba scoasă javra asta. Că şi noi tânjim după voturi. Deci, să veniţi la anu’. Vă şi spovedeşte popa”.
După un moment de reflecţie strigă:
– Primare! Îl aduci şi p-ăla cu vreascul rupt. Mort sau viu!
– Da, bre! Mut şi cimitirul mai harcana.
„Uite, d-aia îmi place mie să lucrez cu intelectualii”, i-a şoptit. Apoi, tare: „Vasile, ăsta de furi butelii! Hai cu tata la filiala judeţeană să ne dai lecţii”.
Dascălul trăgea clopotul şi o lua la sănătoasa să bată şi toaca.
Pentru o ţară în care piaza rea şi-a făcut cuib şi nu se lasă dusă nici moartă.
Şi ne iartă, nouă, greşelile noastre, precum şi noi alegem neamurile proaste!