cuvântul noi,
compus și descompus,
în sarcofage uitate,
zace

oasele cuvântului noi,
în dezordine, astăzi,
se găsesc

coapsa, departe-i de gambă,
falangele, ele de ele
s-au înstrăinat,
fiecare locul celeilalte a luat

tibia și fibula,
legate nu mai sunt,
în hăul adânc s-au dezmembrat

scheletul cuvântului noi,
material didactic a devenit,
în sălile neîncăpătoare,
unde lecția uitării
se predă zilnic
acelora care vor să afle
că nimic nu-i pentru totdeauna,
că totu-i efemer,
dizolvabil în neantul necunoașterii