Giorgiana Radu-Avramescu: Banii nu sunt ochiul dracului

 

Banii n-aduc fericirea, sintagmă utilizată intens în cântece, intrând astfel în folclorul rețelelor de socializare, unde apare drept mare definiție filosofică, pe lângă faptul că e doar o zicere simplistă, mai e și falsă. Banii mijlocesc fericirea, banii stâmpără foamea, banii țin de cald, iarna, banii sunt „sângele care irigă sistemul economic”, așa cum a afirmat laureatul Premiului Nobel pentru Economie Paul Samuelson.

Altfel, dacă nu sunt atât de importanți, de ce alergăm din zori până-n seară, din ianuarie până-n decembrie, pentru obținerea lor? Pentru că banii sunt necesari! Ei sunt combustibilul existenței. Cu mici excepții, având bani, poți obține ce-ți dorești. Confort, hrană, haine, liniște. Da, liniște. Căci un om care nu are cu ce să-și hrănească copiii flămânzi, nu are tihnă.

Banii zidesc lucruri durabile. Fără ei, trecutul istoric, cultural al unei nații se pierde. Și avem numeroase exemple în acest sens. Sunt destule case memoriale în paragină. Locuri de mare încărcătură spirituală și culturală sunt pe punctul de a se pierde în neant, în neantul nepăsării. De ce? Din lipsă de fonduri. Căci fondurile își găsesc mai ușor drumul spre alte destinații, unele inutile, dar rentabile din alt punct de vedere.

Mulți dintre vizitatorii Muzeului Pietrei din Sângeru își pun întrebarea cât de costisitoare trebuie să fie întreținerea acestui loc, și se miră că nu percepem taxă de intrare. „Ar trebui să ne taxați, măcar cositul ierbii să vi-l scoateți!, spunea deunăzi o doamnă.

Da, muzeul acesta, în continuă dezvoltare de vreo 20 de ani, se află încă în stadiul în care nu se întreține singur. Deocamdată doar consumă. Poetul Lucian Avramescu, cel care din resurse proprii „l-a născut” se arată însă optimist. Va veni și acea zi, spune el, în care sufleteşte măcar va fi decontat.

Banii sunt respirația materială a vieții. Fără ei nu putem clădi, nu putem evolua. Și, atunci, de ce să ne amăgim cu lozinci nerealiste? Poate, doar așa, ca analgezic al suferinței că nu-i avem deloc, sau nu-i avem îndeajuns. Un fel de bocet fără suspine.

Nu, banii nu sunt, decât uneori, ochiul dracului. Dar aici e nevoie de altă demonstraţie. Ei sunt cheia binelui, a unei societăți echilibrate, prospere. Sigur că ei nu vindecă bolile incurabile, nu-i readuc la viață pe cei dragi plecați în lumea fără de întoarcere, dar pot mijloci multe altele. De aceea asudăm, fiecare în domeniul său, pentru obținerea lor. Căci fără ei, nimic din ce suntem, nu putem fi!