câtă nevoie am de dragostea ta,
căzută din cer
deodată cu ploaia acestei seri
câtă nevoie de iubire
există în lume
câtă dragoste
încape în brațul de cărți
primit astăzi
sângele iubirii
curge în versuri și rime
hrănește inimile
flămânde de frumos,
de dor
și de durere
altarul fiecărui suflet
așteaptă
în fiecare zi
lumina
dragostei împărtășite,
și-adeseori primește
firimiturile neîmplinirii,
căci oamenii iubesc diferit
dragostea unora
e ca adierea vântului,
prea trecătoare,
ca puținătatea
unei vizite formale
alții iubesc cu intensitatea
parfumului florilor de salcâm
și-a florilor de tei
dragostea altora
e ca topirea zăpezii,
care treptat dispare,
la văzul soarelui
dragostea ta,
de care atâta nevoie am,
cu a sfinților se aseamănă,
ce nicicum nu se pierde,
sub schingiuri și răstigniri
ea rămâne vie,
ca un înger liber
să deschidă fereastra
oricărui vis
întemnițat în propria-i visare
