unde ești,
întreb eu, de mine însămi,
preumblând pe cărări necunoscute,
în căutări neînțelese,
iluzorii

unde ești,
când macii-și uită înflorirea-n mai
iar trandafirii
în iarnă-și nasc bobocii?

pe zăpada inimii tale
fără de milă calci,
tramvaiele cosmosului
îți retează surâsul,
și voie dai arătărilor să se apropie

unde ești,
când tu, pe tine,
te chemi?

nu răspund,
las liniștea să vorbească
cine o să observe
tăcerea mea?

abia dacă sunt observate
marile absențe ale lumii,
poeții duși, cu greu răsar în amintiri,
actorii plecați, plecați de tot
sunt cei mai mulți,
actorii rămași, actorii mari,
au timpul limitat

cine să mai întrebe,
cine să răspundă,
și ce folos,
când vorbele și-au pierdut
înțelesul?
când cei ce le rostesc,
păcătuiesc, spunându-le?

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]