ca un prunc zămislit
din pântecul cerului,
apare soarele la răsărit

ca o lacrimă de fericire
se iscă ploaia,
pentru pământul însetat
de îndelungile ei absențe

precum notele muzicale
rânduite armonios pe portativ,
răsună cântecul păsărilor călătoare,
în drumul lor neîncetat
între caldele destinații

ca vântul care mângâie frunzele,
mângâie copacii,
palmele lui cercetează duios
părul iubitei,
cu degetele îl piaptănă după furtunile
ce-au durat întreaga noapte

ca gândul și ca vântul
toate se petrec într-o clipă,
și la fel pier,
și iar se nasc, și iar mor,
și iar clipa de fericire
se arată, dacă știi s-o privești,
dacă știi s-o primești

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]