grădina nopții
să sădesc, aș vrea
și-n ea, mireasma florii de nu mă uita,
să simt
să miroasă a vise
și-a închipuire,
ca primăvara ce azi mi se-arată
mușcând din somnolența iernii
grădina nopții,
aștept să sădesc,
cu degetele mele, cu degetele tale de-mprumut
adăpost să facem
firavelor răsaduri de iluzii
din ele să plece
rodul proaspetei iubiri,
cu privirea mereu către cer,
spre soare și stele
grădina nopții
visez să sădesc,
din buruieni și hrube
florile moarte să învie,
florile nenăscute încă
să deschidă viața uitată,
prematur îngropată
grădina nopții
să sădesc, aș vrea
cu degetele mele,
cu degetele tale,
pe chipul nemulțumit
al acestei primăveri
