un soare blând
răsare peste dealuri,
o salcie și-a ridicat privirea,
un porumbel în garderobă albă
aduce vești,
vești bune, fel de fel

mai sunt și nori,
nori cenușii ce trec agale,
peste acoperișuri ce s-au dărâmat,
dar construiesc în urma lor,
ridică unele mult mai înalte,
de nedestrămat

privesc cum din ruine,
castele somptuoase se ridică,
ascult tăcerea cerului cuminte,
frunza de nuc se leagănă-n odihnă
și frica ce-o simțeam s-a diluat

mă-ntorc însă la soare,
la blânda lui privire peste sat,
și-i dau crezare
că nimic nu este fără rezolvare,
nimic nu este de neîntâmplat

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]