căderile dor,
lăsând urme pe asfaltul pielii,
fără să mutileze

nu toate provoacă suferință

cele mai dureroase
nu sunt căderile din picioare,
nici cele din gânduri

cele mai înalte,
cele mai nemiloase căderi
sunt cele din brațele amintirii

amintire întrupată
în carnea și sângele
care au respirat-o,
s-au hrănit cu ea,
reciproc s-au adăpat din izvorul
cu apă dulce al dragostei,
până când brațele au cedat,
aripile lor uitând zborul,
confundând cerul cu pământul,
unde corbii pândesc,
iar fără refugiul brațelor,
hrană prea lesne primesc

căderile dor
lăsând urme pe asfaltul pielii,
iar cea mai aprigă cădere,
nu-i cea din picioare,
nici cea de pe schele
ci, de departe-i
căderea din brațele tale