nu cer nimic pentru mine
deși simt,
cu toată modestia o spun,
puțin răspundeți și celei ce sunt,
ce-am devenit, prin El

meritul meu e doar acela de a gândi,
de a lansa o idee,
ideea unei întâlniri
care să poarte numele Lucian Avramescu
așa preîntâmpinăm o zi nedorită,
o zi pe care nimeni n-o putea anula,
nici însuși Dumnezeu
drept dovadă
biserica din Livadă, nu L-a înduioșat,
nu L-a întors de la planu-i de demult calculat

întâlnirea de joi, de la Palatul Culturii
e pentru el
cel care a fost și va rămâne
Lucian Avramescu,
poetul, jurnalistul, prozatorul, dramaturgul
căci, da, a scris și o piesă de teatru – „Să nu furi niciodată o mireasă”

pentru el ne întâlnim
să-i aducem un omagiu,
să-i arătăm că tot ce-a sădit în viața,
în inimile noastre, încă e viu

de aceea, joi, ne întâlnim
să-l pomenim,
să-i arătăm neuitarea noastră
să știe că tot ce-a lăsat, ce-a clădit
nu-i în zadar
și, numele dacă-i rostim,
el va ști că nu l-am uitat, că mereu va fi
parte din noi, din cultura țării
pe care-a iubit-o,
a scris-o, a plâns-o,
prin cuvinte nobile a primenit-o
și i-a lăsat moștenire scrisul său
și un muzeu în care a adunat satul românesc
din piatră, din dragoste,
din toată-i ființa,
fără să ceară nimic în schimb
în afara odihnei veșnice în locul
pe care cu dragoste și dăruire de sine
l-a cinstit și l-a clădit

de aceea ne întâlnim joi,
la Palatul Culturii din Ploiești
să-i arătăm că merită,
că nimic din ce-a fost, din ce-a trudit
în zadar n-a fost
de aceea ne întâlnim
să-i arătăm că nu l-am uitat,
că nu-l vom uita
și, mai presus de toate,
că-l iubim
de aceea …