cuvintele tale, zidite între pietre
dorurile mele
cioplite în stânca statuilor
gândurile, desenând harta vie
pe faianța ierbii
vrăbiile, implorând cerul
pentru firimitura dragostei
icoanele, îmbătrânind de așteptare
smerenia mulților păcătoși

ziua nu s-a-ncheiat cu totul
clopotele anunță viața
și moartea
cerul a uitat să plouă
peste focul iscat năvalnic
în vinele lumii

odihna rece se-așterne
peste cei vii,
solzii indiferenței
iau locul aripilor de înger,
în locul inimii bate grindina,
florile de tei împrumută
mirosul cimitirelor,
fluturi nebuni
caută intrarea în case
uitate în beznă
în timp ce cuvintele tale,
zidite între pietre
strigă dorurile mele
cioplite în stânca statuilor

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]