obișnuită cu hrana amintirilor,
obișnuită să trăiesc mereu din așteptări,
din chemări fără nume și glas

obișnuită cu poezia
la mic dejun și mese târzii, în seară

cu zborul cuvintelor,
pe tastatură,

cu odihna din fiecare noapte,
pe umărul puternic,
ce nu-l credeam vreodată
a deveni țărână

obișnuită a fi mama unui copil,
care prea repede-a crescut
și, acum, totul îi pare puțin

obișnuită prea devreme
cu moartea,
și chipul ei hâd

obișnuită cu raiul și,
mai târziu, cu iadul
pe pământ

mi se pare uneori
că din prea multele obișnuințe
reușesc să mă desprind,
dar ele se întorc la mine,
mereu și mereu,
însetate de sufletul meu,
de parcă-ntr-o
obișnuință neînsemnată ar vrea să mă prefacă,
aceea de a fi,
și repede a mă isprăvi
ca și când
puțin am fost,
și rost n-are să mai fiu

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]