mi s-a părut că înfloresc teii
și ceaiul lor satură
însetatele guri
de iubire

mi s-a părut
că iarna morții
se dezgheață
în infinite petale
de lalele, trandafiri și zambile

mi s-a părut
că noapte
niciodată nu se mai face,
că lumina lunii
veșnic va sta aprinsă
peste întâmplări
abia întâmplate

mi s-a părut
că mama, din nou,
în scutec mă înfașă
și cu lapte ceresc mă adapă

mi s-a părut
că ai revenit
din zăpezile de altădată,
că tăcerile au învățat să vorbească
graiul neștiut niciodată

pentru o clipă
am crezut
că teii înfloresc,
când ei de fapt
sucombă
la umbra părelnicelor iluzii