picătura de sânge
e-n mine,
e-n tine,

ea curge continuu
de veacuri întregi,
din buni și străbuni,
de milenii

picătura de sânge
e viață,
e speranță,
e prelungirea din noi

și se întâmplă adesea
să curgă-n șiroi,
și-atunci,
atunci e nevoie multă,
nevoie de noi

de mine, de tine
de fiecare ins
căruia sângele,
în izvoare mici,
curge, curge,
prin vene și inimă,
până la creier și înapoi

și-atunci necesar e
să împărțim picătura de sânge,
s-o facem pe din doi
cu semenul nostru,
cu cel rămas cu puțin,
cu un strop roșu
de culoarea iubirii și grijii,
de parte din noi,
spre binefacerea
celui aflat în nevoi

căci picătura de sânge
se împarte la doi,
spre continuarea iubirii,
a vieții, a rădăcinilor de soi

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]