
Giorgiana Radu-Avramescu: Rătăciri, în uitate castele
castele părăsite
de prinți și lumină,
unde până și umbra copacilor
s-a uscat,
și glasul păsărilor în zbor
a amuțit
castele părăsite,
unde prințesele
locuiesc doar
în amintirea cioburilor de oglinzi,
în abandonul de sine
și iluzia zilei viitoare
castele uitate,
căptușite cu picturi
ale fraților lui Michelangelo,
din care semnătura a rămas
castele prăfuite,
cu amintiri și ecouri
încă vii,
care strigă nemurirea
castele, peste care noaptea
se lasă
ca un doliu veșnic,
în urletul înspăimântător
al câinilor
castele despuiate
de rochia speranței,
precum femeile care
singure-și dezbracă desuurile
în nopțile fierbinți
castele căutătoare
de priviri
în apele luminii,
și prințese pierdute
în ochi care
au uitat limpezimea văzului