rătăcește cu mine,
străzile iluziilor
să le luăm la pas
să alergăm
ca și când
nimic din ce-am trăit n-am cunoaște,
nimic din ce-am văzut
nu știm,
ca și când tot
ce ni se-arată
acum s-a ivit
deodată cu noi,
proaspăt născuți
din burta visului
rătăcește cu mine,
aleargă desculț
pe pajiștea norilor,
haina cernită a deziluziei s-o dezbrăcăm,
și-n loc
cămașa apretată
a dragostei
să punem
rătăcește cu mine
în pădurile de tei
nenăscute încă,
pe străzile uitării de sine
să pășim
ca și când nu ne-am cunoaște,
rătăcitori străini din alte timpuri,
regăsiți în închipuirea senină
a zilei de mâine
