Giorgiana Radu-Avramescu: Scrisoare către tine (102)

giorgiana calculator

Îți șterg lacrima, dragul meu! Cea care a uitat să cadă, cea care de puțini ochi s-a lăsat văzută. Lacrima de dor, de rămas bun, de resemnare. Lacrima născută din reavănul ființei, așa cum lăcrămioarele, sau mărgăritar, cum le spuneam în copilărie, se nasc din reavănul pământului. Flori iubitoare de umbră și umiditate, le asemuiesc lacrimei, iubitoare de catifeaua obrazului. Le-am simțit parfumul astăzi. Mireasma lor mă odihnește. Miros a curat, a proaspăt, a nesfârșită primăvară. Dacă parfumier aș fi, esența lor n-aș integra-o între altele. Apoi, parfumul l-aș purta ori de câte ori obosesc. Ca acum. Așa simt! Am obosit îți spun, fără a mă plânge. E doar o constatare. Și nu de la vreme mi se trage. Îmi place ploaia, cu romantismul și melancolia ei. Ducând câteva cărți unui domn profesor, acesta s-a oferit să-mi țină umbrela, pentru a mă proteja de picăturile reci. Am refuzat. Lăsați lacrima ei să mă primenească, i-am zis. Să mă îmbrățișeze. Căci deodată cu ea, Dumnezeu mă mângâie.

Îndestulătoare în cumpene mi-a fost ziua de azi, dragul meu! Drumurile, multe obstacole au avut. Norocul a fost că, printre puținele dăți, nu mă grăbeam. Sau poate tu m-ai ponderat. Mai întâi, un câine alergând către ceva, mi-a tăiat calea. Nu l-am putut evita. El s-a ales cu un șchiopătat, iar mașina mea cu numărul ușor afectat. Apoi, într-o curbă strânsă, o mașină din sensul opus, care a frânat brusc, încercând să evite mașina purtând însemnele începătorului, aflată înaintea mea, mi s- așezat de-a curmezișul în față. Din nou, viteza redusă și distanța generoasă dintre mine și vehiculul de dinaintea mea, m-au ajutat să opresc la timp. Altfel, impactul n-ar fi putut fi evitat. Mărturisesc că m-am panicat, văzând duba albă venind spre mine, gata să se rostogolească. Au mai urmat și alte încercări, din afara șofatului, contribuind la starea de prea plin de amărăciune în care mă aflu acum. Un vals dezlânat de întâmplări. Resimt totul cu asupra de măsură, poate. Vina o port eu, prin fragilitatea care se adaugă în bagajul cu vulnerabilități dobândit la naștere.

Am însă și vești bune. Te privesc! Anul acesta va avea loc prima ediție a Festivalului concurs de poezie Lucian Avramescu, prin grija Consiliului Județean Prahova, Consiliului local Vălenii de Munte și Muzeul Județean de Artă Prahova Ionescu Quintus. Premierea va fi parte a evenimentului din luna august, organizat la Muzeul Pietrei. Alte detalii îți voi da în curând. Urmează o săptămână în care multe sunt de făcut. Se apropie ziua de sâmbătă când nădăjduiesc că includerea muzeului în circuitul ”Noaptea Muzeelor” ne va aduce mai mulți vizitatori. Până atunci însă, miercuri, mă voi bucura să primesc un grup de 45 de elevi și șase cadre didactice de la Colegiul Național ,,Alexandru Ioan Cuza ” din Ploiești.

Te las acum, în muzica ploii. Tandrul ei sunet mă liniștește. Îți șterg lacrima de demult, dăruindu-ți în schimb lăcrămioarele culese astăzi. Îți vor înmiresma singurătatea. Aștept ziua de mâine, când neobosită voi renaște deodată cu zorii. Apoi, ziua de miercuri, când copiii vor așeza zâmbetul lor pe chipul împietrit ce mi se-arată în oglindă. Apoi, … fi-va ce va fi să mai fie!

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu

Parteneri