Dragul meu, cum ți-e vara cerească? Aici, vara e…vară. Cu frumusețile și neplăcerile ei. Mă întreba tata cum suport disconfortul nopților. Foarte bine, i-am răspuns. Eu, care detest frigul, mă bucur de căldura nopților de vară.
Cineva mi-a trimis astăzi gânduri bune de la mare. Mi-e dor de mare. Îmi place câmpia, îmi place dealul, iubesc măreția munților, dar marea rămâne suprema mea iubire. O ador, deși nu doar îmi aduce liniște, ci mă și înspăimântă totodată. Nemărginirea ei mi se pare copleșitoare. În preajma ei mi se întâmplă ceva ce nu știu foarte bine să transmit. E împlinire, regăsire, contopire, transpunere, e… În fața ei poți fi tot, poți fi nimic, poți să fii orice. Ultima dată am văzut-o împreună în 2019. Mi-am propus s-o revăd după concertul din 17 august, de la Muzeul Pietrei, dacă planetele se aliniază în favoarea mea. Mi-e teamă să sper, dar sper…
În același timp mi-e teamă de reîntâlnirea cu ea, în absența ta. Mă gândesc la diminețile în care aș alerga pe țărm, și nu te-aș afla în urma mea, nu te-aș regăsi la întoarcere, întâmpinându-mă cu o îmbrățișare, cu un sărut, cu o invitație matinală la înot. Cum să-i povestesc mării lipsa ta, lipsa statuilor pașilor tăi în nisipul umed? Cum să mă arăt apusurilor fără tine? Ce de întrebări, și eu încă nu știu de va fi să fie. Observi că mereu îmi fac griji pentru ceva ce nu știu sigur dacă se va întâmpla. Când o să mă vindec?
Luciana s-ar putea să ajungă înaintea mea. E o decizie pe care am cântărit-o mult, și la care am răspuns în proporție de nouăzeci la sută. Am spus de prea multe ori nu. Cred că înainte de a zice „ma-ma”, „pa-pa”, ca orice copil, eu am zis prima dată „nu”. Știi foarte bine că și tu te-ai izbit de multe ori de nu-urile mele, și nu le înțelegeai mereu. Nu știu de unde vin. Poate din prea multă prudență, sau poate din lipsă de curaj, cine știe? Poate voi învăța și Da-ul, care sună așa promițător!
Visez, dragul meu, la reîntâlnirea cu marea, dar până atunci mă concentrez pe câteva lucruri importante. Cartea ta, care în curând va intra sub tipar – joi voi primi șpaltul II, după corecturile făcute la primul – și concertul cu Alexandru Tomescu, din data de 17 august. Anul trecut erai aici și gospodăreai totul. Acum ești tot aici, dar mă ghidezi altfel. Te ascult oricum, să știi! Nu ezita să-mi transmiți dacă e bine sau lucrurile ar trebui să se petreacă altcum de cum gândesc eu.
În ultima vreme primesc vești care mă trec prin tot felul de stări. Astăzi am primit o veste neașteptat de bună, și una care nu e rea, deocamdată, dar poate avea urmări dintre cele mai nedorite. Mai e însă până la definitivarea ei într-un fel sau altul, așa încât voi încerca să nu mă gândesc înainte de vreme. Sper să reușesc!
Fiind la capitolul veștilor pozitive, îți transmit una despre care știam de multă vreme, dar nu era oficială, așa încât am respectat și apreciat în același timp faptul că familia a împărtășit cu mine bucuria aceasta. Mihnea Vișoiu, sângerean prin tată și bunici, un tânăr frumos și ambițios, după examenele obținute cu brio în primăvară, și după ce la Bacalaureat a primit media 9.60, pleacă pe 22 august din țară, întrucât la 1 septembrie începe anul universitar la TUE – Eindhoven Olanda. Știi că anul trecut când ne-a vizitat, ți-a mărturisit că el optează mai mult pentru America, dar iată că lucrurile stau altfel, spre bucuria părinților, Mitică și Liliana, pe care-i felicit în egală măsură ca pe fiul lor. Eforturile au fost în echipă, știu asta.
Dragul meu, nu știu ce să-ți mai spun. Uneori ți-aș scrie atât de multe. Alteori îmi zic să închei această corespondență, dar nu pot, n-am să pot indiferent de ceea ce voi trăi în viitor. Aseară am așternut niște gânduri, într-un fel de versuri, plecând de la un apus pe care l-am privit din curte, singură. Prietena scrisului nostru, Petruța, mi-a răspuns în stilu-i caracteristic, și se întreba dacă printre rânduri te găsești tu, bătrânul cerb, sau vreun tânăr vrăbioi? Nu! Nu erai nici tu, și nici vreun tânăr sau matur vrăbioi. Erau gândurile mele, îndreptate apusului care mă invita … la ceva. Atât!
Sper că ți-e bine în vara ta. Vara mea e colorată, e anapoda, e îngândurată. Vara mea…ce-ai fost tu, vara mea…mai așteaptă… vara mea…
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
