Giorgiana Radu-Avramescu: Spovedanie reciprocă

giorgiana biserica 1

un dialog lung s-a întâmplat
un ceas, sau poate mai bine
ne-am spovedit reciproc
eu, puține am avut de mărturisit
el, multe de povestit
vorbea în pilde, și nu doar
curiozitatea mea îl descosea,
iar preotul ieromonah răspundea
mai mult decât îl întrebam
prin lumea lui/a lor m-a purtat
recunoscându-i limitele, neputințele, greșelile,
ispitele multe,
greu de stăvilit
„nu trebuie să-i permiți minții să coboare în inimă”,
doar așa devii puternic
în fața păcatului – mi-a spus
și, în liniștea deplină a lăcașului,
vorbele preotului din Botoșani,
de 12 ani devenit prahovean,
căpătau alt ecou,
diferit de la o învățătură la alta

într-un fel sunau cuvintele rostite
despre păcatul și neascultarea izgoniților din Rai, Adam și Eva
apoi, lumina chipului se schimba și ea
evocându-i pe cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus,
arâtând de ce doar unul s-a mântuit

pasaje întregi din Biblie rostea,
până când, întorși, din nou, pe pământ
la Marele și Micul Sinod (reunit în situații stringente)
am ajuns,
la înalții prelați,
la supunerea în fața cuvântului rostit de sus,
dar nu din cer, ci mai aproape,
la un lat de palmă de noi, de locul de cult

multe am vorbit,
el mai mult,
eu am întrebat, am ascultat, am tăcut
așa franchețe, la un preot, n-am mai întâlnit
așa întrebări, unui preot călugăr, n-am mai pus
ca doi prieteni am fost
știu, e mult spus,
dar așa a decurs ceasul
din biserica pustie,
momentul nepregătit dinainte
și, puțin a lipsit să nu se întâmple
dar cineva are grijă
ca tot ceea ce bine sufletului face
să se petreacă, să nu se amâne
iar acum, în prag de sărbătoare,
puțină smerenie,
un pic de simplitate neprefăcută,
se cuvine,
ne înalță,
ne primenește,
după lungi rătăciri iscate de viață, de noi înșine și de gânduri

Parteneri