Giorgiana Radu-Avramescu: Suntem ai nimănui? De ce a eșuat, domnule președinte, statul român?

 

Mereu nepregătiți, mereu în urmă, utilizând scuza neajunsurilor mai vechi. Așa ne prind de ani buni, nu de ieri, de azi, toate tragediile. Incendii, inundații, ninsori abundente. Și, din păcate, cu fiecare astfel de eveniment neprevăzut, se pierd vieți omenești.

Apoi încep mesajele de regrete și condoleanțe din partea politicienilor, reprezentanți ai unor ministere, ai unor instituții (i)responsabile. Urmează promisiuni din belșug pentru viitorul care nu ne va mai găsi pe picior greșit, ci cu „arma” siguranței la piept. Doar că vorbele se sting, mor și ele odată ce au fost rostite. Apare uitarea, se așterne praful indiferenței. Singurii care nu uită sunt cei care își pierd oamenii dragi în astfel de tragedii. În rest, uităm aproape toți, până ce o altă nenorocire ne trezește din amnezie.

Distribuie prietenilor

„Îngrozit” de tragedia de la Spitalul din Constanța, președintele Klaus Iohannis a spus un mare adevăr. Că „statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii”. Da, statul compus din domnia sa, din guvernul actual și celelalte care s-au tot perindat în câțiva zeci de ani, din fiecare ministru, din fiecare ins așezat în fruntea unor instituții. Toți, și fiecare în parte se fac vinovați de moartea unor cetățeni care aveau dreptul la siguranță. Siguranță pe care statul era obligat să le-o acorde.

Dar suntem singuri. Părem ai nimănui. Contăm doar în preajma alegerilor. Atunci, cuvântul cetățean e rostit cu patos. E răsfățat, șade pe buzele oricărui politician. I se promite mai binele. Siguranță, sănătate și bani. Pentru că asta își dorește omul. Și trăiește cu speranța că le va avea. Până într-o zi fatală, ca și cea de la spitalul din Constanța, sau ca și celelalte, multe, care s-au petrecut până acum.
Suntem ai nimănui într-o țară care se află printre puținele cu număr așa mare de parlamentari. Pentru care cotizăm substanțial. Ca să ce? Să gospodărească eficient bătătura aceasta numită România, în care cetățenii ei să trăiască decent. Să meargă în spitale să-și găsească sănătatea, nu sfârșitul. Să știe că atunci când se află în pericol, el, Statul, e acolo să-l protejeze, prin poliție, jandarmerie, pompieri, etc.

Știu, spun banalități. Parlamentarii noștri au alte griji, nu-și umplu ei agenda cu astfel de subiecte minore.

Aveți dreptate, domnule președinte! Statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetățenii, în frunte cu dumneavoastră. Statul român a eșuat demult. Dar simpla constatare nu ajută pe nimeni, cu nimic. Nu renovează spitale, nu salvează vieți, nu îmbunătățește atâtea câte sunt de reparat în țara asta.

De bătălii politice nu ducem dorul, însă când vă vom vedea, domnilor politicieni, bătându-vă pentru puțin bine, puțină normalitate în țara asta? Puțin doar. Atât cât să nu se mai moară așa de ușor.