Comunicarea virtuală a căpătat în ultimul deceniu o importanţă specială în existenţa umană. A înlesnit accesul la informaţie, la cunoaștere, la întrepătrunderi ale unor domenii diferite de activitate, fiind un mijloc propice promovării de orice fel în mediul online. Reţeaua de socializare numită Facebook a reușit să adune „prietenii” între oameni de culturi și naţionalităţi diferite, cu statut social și intelectual diferit, netezind astfel calea acelora care nu aveau posibilitatea relaţionării directe cu artiștii preferaţi, cu scriitorii și realizatorii Tv îndrăgiţi ș.a.m.d.
Astăzi, dacă nu ai cont de Facebook, ești oarecum ieșit din tiparele moderne, prăfuit ca o mobilă veche ce nu se lasă ștearsă cu lavete și baiţuri lucioase. E o infirmitate, aproape!
Acest canal media, utilizat cu măsură, fără excese care să treacă limita bunului simţ, nu dăunează grav societăţii. Însă nu toţi utilizatorii respectă „prospectul medical” recomandat prin cei șapte ani de acasă, măcar. Facebook-ul a devenit uriașul lac de acumulare al dejecţiilor deversate de frustraţi, neîmpliniţi și neîmpăcaţi cu ei înșiși. Aici, acești indivizi împroașcă tot noroiul interior de care sunt capabili. Indiferent de subiectul abordat, decrepiţii cu identitate falsă de cele mai multe ori refulează jigniri și injurii, utilizând limbajul de pe pereţii latrinelor publice.
Cum să te aperi în hăul virtual de astfel de rebuturi ale societăţii? Este de ajuns să rămâi indiferent la „mușcăturile” lor veninoase? Este normal ca oamenii să aibă opinii diferite, iar neîmpărtășirea unor credinţe poate fi transmisă printr-un limbaj neviolent. Pentru asta însă este nevoie de decenţă, calitate care lipsește cu desăvârșire acestor inși. Faţa lor hidoasă își arată sluţenia interioară și incapacitatea morală în parcul uriaș al libertăţii numit Facebook.
Degradarea morală, scriam nu demult, se extinde ca o pecingine, acoperind frumuseţea, valorile, distrăgându-ne atenţia de la lucrurile cu adevărat importante. În mediul virtual, degradarea morală se resimte dureros pentru societatea în care trăim, în care ne creștem și educăm copiii. E foarte greu să ne ferim de contactul cu această parte a existenţei, iar privarea de frotiul internetului e aproape imposibilă și nici nu ar fi cea mai bună soluţie astăzi, când mai toate îndeletnicirile care compun viaţa trec prin fereastra telefonului, laptopului, tabletei… Comunicăm online, facem cumpărăturile online, achităm facturile online, iar relaţia intimă dintre oameni nu mai presupune neapărat întâlnirea fizică dintre cei doi, ea realizându-se chiar și virtual.
Atât timp cât este utilizat cu măsură, Facebook-ul nu are contraindicaţii, iar neghina care se strecoară aici trebuie ignorată și ocolită pentru a evita urmările zicalei „când te bagi în troacă, te mănâncă porcii”.
Cercetători şi reprezentanţi ai industriei de tehnologie susţin că reţeaua de socializare cea mai mare din lume a transformat felul în care oamenii se comportă şi îşi exprimă emoţiile. Dar ce ne facem când omul e preschimbat în neom, cum îi punem la loc sufletul?
Un Rege, exemplar prin omenie, modestie, decenţă, moare, ducând cu el regretele a milioane de români. Poate că nu a luat cu el ultima speranţă de a ne vindeca de maladia porcină!

(editorial publicat, luni, în Ziarul Prahova)