Actualitatea în care ne scăldăm ca nație în ultimele săptămâni a ajuns pe mesele Comisiilor europene abilitate în analize docte și verdicte neinfluențabile, pentru a rezolva ceea ce demnitarii noștri nu reușesc. Chiar și la nivel înalt, rufele trebuie spălate, musai, în public. Mitinguri care pledează pentru diversitate, normalitate și „luptă împotriva abuzurilor”, ocupă spațiul mediatic. Manifestația costisitoare a partidului care conduce România s-a întins amplu în Piața Victoriei, îmbrăcând-o în alb, pe banii noștri, ai contribuabililor, dar și lăsând un reziduu nu tocmai igienic stradal. Cu îngăduința cititorului, dezertez din pâcla cenușie a cotidianului care încearcă să sugrume bruma de normalitate și mă alătur frumosului sădit în oameni dăruiți profesiei, creând la rându-le personalități puternice ce vor constitui societatea verticală de mâine.
Am participat, vineri, la o adunare-cenaclu, organizată de inimoasele cadre didactice Aneta Manole și Cristina Musgociu, învățător și respectiv profesor de Limba română, la Școala Sfânta Vineri, din municipiul Ploiești. Elevii clasei pregătitoare B și cei ai clasei a VI-a B, sub regia dascălilor care, pe lângă scenografia atentă și riguroasă, și-au donat și un segment din amprenta sufletească, au transformat serbarea tradițională a sfârșitului de an școlar într-o reuniune literară. La șezătoarea desfășurată la Casa Corpului Didactic, poezia a fost laitmotivul evenimentului. Cei mici și-au asumat rolul de actori, dând versurilor din cartea „Bucurii cu poezii” a poetului Lucian Avramescu și fiicei sale Ana Luciana Avramescu , conotația specifică și însuflețirea mesajului transmis. Mai marii lor colegi au încercat fiorul iubirii, alegând spre delectarea publicului, poezii din compendiul dragostei „Să strigi femeia pe numele ei de vers”, replica volumului „Bună seara, iubito”. Momentele poetice au fost amplificate de câteva inserții muzicale, interpretate excepțional la pian de elevii Ines Coțac și Sebastian Dodita . La Ploiești, trio-ul copii-profesori-părinți (nu trinomul!), a dat o lecție de cultură, voință și asumarea responsabilității fiecăreia dintre părți.
Nu departe de orașul lui Caragiale și Nichita, în comuna Sângeru, poezia devine bacoviană. Aflu că adolescența unei fete este zdruncinată de hazardul amar. După o banală amorțeală a mâinii, urmată de o intervenție chirurgicală, Adriana, Andra cum îi spun apropiații, elevă în clasa a XI –a, a fost diagnosticată cu mai multe forme de cancer. Între analize, ședințe de chimioterapie și dureri chinuitoare, Adriana nu se lasă învinsă și se pregătește pentru examenul de Bacalaureat de anul viitor. În astfel de situații, nu poți să nu te întrebi de ce. De ce copii, de ce adolescenți? De ce boala asta criminală se instalează fără menajamente pe vieți care abia se desprind spre împlinire? Răspunsul se lasă așteptat, rămâne atârnat în neant. Nădăjduiesc însă ca boala care o încearcă pe tânăra mea consăteană să-și găsească leacul. Am încredere că junețea, optimismul și dorința de vindecare să biruie. Și ajutorul nostru i-ar putea fi de folos în această luptă. Pe numele surorii sale, Țapu Daniela Mădălina Ana, au fost deschise trei conturi: RO05BRDE300SV62566693000 – EUR; RO33BRDE300SV62459433000 – RON și RO98BRDE300SV62566773000 – GBP. Poate le acccesați cu o donație în numele copilăriei, adolescenței, vieții. Dumnezeu să-ți fie alături în acest impas, dragă Adriana. Noi îți transmitem gândurile noastre bune. Poezia, fie că-i a copilăriei sau a adolescenței, are lumină și, uneori, lacrimă.

(editorial publicat în Ziarul Prahova)