A fost dragoste la prima vedere. Aveam 25 de ani și pașii mă purtau pentru prima dată într-o țară străină. Am inspirat prin toți porii ființei mele aerul acela încărcat de istorie, frumos, libertate și poftă de viață, pe care îl degajă Grecia. Am mers pe urmele scriitorului Nikos Kazantzakis, născătorul lui Zorba Grecul. I-am vizitat casa memorială din Heraklion, o clădire modestă, dar primitoare, cu flori splendide ce îmbrăcau pereții scunzi exteriori. Rememorând, îmi apare și imaginea unui scaun în fața casei neîmprejmuite. Nu știu ce rol avea în acel decor, poate era un element care să întregească ideea de ospitalitate pentru turiștii care pășeau în viața romancierului elen, bun prieten pentru o vreme cu Panait Istrati.
Uriașă mi-a fost uimirea când am ajuns la mormântul său, situat undeva pe un platou, la distanță de agitația urbană și, la cum priveam de jos, la un lat de palmă de cer. O piatră simplă, pe care era inscripționat numele său, și o cruce la fel de simplă, alcătuită din două nuiele de mesteacăn, compuneau locul ales de scriitor pentru eternitate. Niciun brizbriz, niciun panou care să dea detalii despre cel care a fost, niciun alt mormânt în preajmă. Kazantzakis a ales să fie doar el și cerul.
Astăzi, din păcate, mulți greci – cei care au avut norocul să scape, au rămas doar ei și cerul. Casele, mașinile, avuțiile le-au fost distruse. Unii și-au pierdut rude și prieteni. Grecia a trăit momente apocaliptice, pe care nimeni nu le prevedea. Azurul, culoarea vie care îmbrăca Elada, a fost transformat de flăcările desprinse parcă din iad, într-un cenușiu care tulbură până și stâncile. Valurile îmbietoare ale Mediteranei , care ieri îmbrățișau fericirea, astăzi șterg cu lacrimi sărate scrumul pustietății.
Departamentul de incendii din cadrul Serviciului de pompieri (DAEE) a anunţat sâmbătă că principala cauză a încendiilor de vegetaţie este neglijenţa.
Aș zice că nici nu mai contează cine poartă vina. Natura sau mâna , uneori criminală, a omului. Când 88 de oameni mor, iar mulți alții sunt, încă, dispăruți, când un oraș este distrus aproape în totalitate, aflarea vinovatului nu schimbă cu nimic intensitatea durerii părinților care și-au pierdut copiii, a celor care au rămas fără întreaga familie sau au pierdut tot ce agonisiseră într-o viață. Nici cei care și-au primit neputincioși moartea, a căror alinare în iadul de pe pământ a fost o ultimă îmbrățișare a celor de lângă ei, nu poate fi răsplătită prin găsirea unui vinovat. Sigur că împotriva naturii nu se pot lua măsuri contravenționale, iar dacă se va dovedi că la baza uriașei tragedii a fost omul, atunci el trebuie să fie pedepsit conform legii. Doar că nicio pedeapsă, oricât de aspră ar fi, nu poate șterge urmările apocalipsei abătute asupra Greciei. Hefaistos, unul dintre cei 12 zei olimpieni, a fost nemilos cu leagănul culturii occidentale, iar Demetra, ocrotitoarea naturii și stăpâna anotimpurilor, nu i-a putut ține piept. De parcă nu era de ajuns, după incendii nemiloase, pentru câteva zile s-au instalat ploile și furtunile.
Grecia nu e singura țară care se confruntă cu astfel de situații. Japonia a suferit la rându-i în urma calamităților naturii. Suedia, Italia, Rusia, Turcia, Spania, Marea Britanie, de asemeni. Nici în România situația nu e cu mult diferită. Toamna din această vară face parte din dezechilibrul naturii la nivel planetar. Doar Donald Trump nu se arată îngrijorat de încălzirea globală și efectele ei, care se fac simțite tot mai apăsat în ultimii ani.
…Grecia, dragoste la prima vedere și pentru totdeauna. Zeii buni să fie cu tine. Să renaști acolo unde ai fost pârjolită. Albastrul tău să redevină ce-a fost, să conducă la nemărginire…Nădăjduiesc să-ți mai respir cândva aerul mitologic.
(pentru Ziarul Prahova)
