Giorgiana Radu: Mi-e frică de moarte!

De ce ți-e frică? – mă întrebi. De moarte! – îți răspund. Te arăți mirat, încât părea că acesta era tocmai răspunsul pe care nu-l așteptai, și poate nici eu nu credeam că o să-l rostesc, doar că sinceritatea nu necesită timp de gândire.
Uimirea ta era îndreptățită, într-un fel. Te știu credincioasă, neclintită în convingerile asupra Celui ce înseamnă Dumnezeu și viața de Apoi! – îți continui nedumerirea. Dumnezeu și moartea sunt entități distincte, încerc să-ți explic ceva ce nici mie nu îmi este prea clar. Știu doar că Dumnezeu există! Neclară îmi este viața de după moarte.

„Moartea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită”, spune profesorul doctor Dumitru Constantin Dulcan. Nu contest cele afirmate de emeritul neurolog și psihiatru, dar mă întreb, oare, cum se întrupează această existență? Cum să fiu fericită dacă, să zicem, m-aș preschimba într-un fluture și, întâlnindu-mă cu trecutul meu, prezent în formele adaptate acelei lumi, nu conștientizez legăturile sufletești din cele ce am trăit cândva? Ce rost își mai are viața în continuitatea ei, de după moarte, dacă nu pot să-i îmbrățișez pe cei dragi, dacă nu putem împărtăși bucurii din precedenta existență, dacă nu țesem firul continuității? Cum pot fi fericită dacă trec pe lângă fiica mea, petală a unei flori nemuritoare, și nu-i simt mirosul nou-născutului pe care l-am ținut cândva la piept? Dacă nu-i pot obloji suferințele ei de floare, atunci ce folos viața aceea din necunoscut? Ce folos viața aceea, dacă nu-ți aud vocea, dacă nu-ți mângâi cuvintele, dacă nu mă pot cuibări la subsuoara aripilor tale protectoare? – te întreb.

Fără să aștept răspuns, îți repet ca într-un delir, că mi-e frică de moarte. E imprevizibilă și nemiloasă. Nu ține cont de nimeni și nimic. Nu are sentimente. Acționează delirant, neutilizând criterii și grafice. Seceră în lanul uriaș al pământenilor, atunci când ne așteptăm mai puțin. Nu că am fi pregătiți vreodată pentru apusul ce știm că va veni, doar că mereu nădăjduim ca el să ne ajungă cât mai târziu cu putință.

Distribuie prietenilor

Cred în Dumnezeu care înseamnă viață. Apa, aerul pe care-l respirăm, pământul care rodește, toate la un loc și mai mult decât atât, alcătuiesc viața care este Dumnezeu însuși. Moartea este sfârșitul vieții, iar întreaga filosofie religioasă spune că Dumnezeu există și dincolo de moarte. Mi-e frică la gândul că n-ar putea fi așa, iar moartea ne-ar înghiți în abisul ei, iremediabil.

(pentru ziarul Prahova)