Giorgiana Radu: Paștele, lumină și întuneric deopotrivă

Lumina Sfântă a învăluit deopotrivă casele și sufletele creștinilor ortodocși. Aceste zile de mare însemnătate spirituală stau sub semnul bucuriei, sau așa ar trebui să fie. „Bucurați-vă și vă veseliți” îndeamnă un pasaj din Evanghelia după Matei, iar o mare parte dintre noi asta am și făcut. Totuși, pentru unii oameni, Paștele a adus tristețe în locul bucuriei, a adâncit și mai tare răni cauzate de singurătăți îndelungate și fără leac, a cronicizat frustrările sărăciei în fața belșugului, a neputinței, a …

Am ciocnit ouă, ne-am ospătat cu miel și cozonac, ne-am „împărtășit” cu licoarea lui Bachus, am primit și am transmis la rându-ne urări de bine. Ne-am veselit și ne-am bucurat, așa cum nu toți semenii noștri au putut face. Cum s-a simițit, oare, cel care doar a mirosit bucatele specifice acestei sărbători, ce altădată îi creau plăcerea gustativă? Cum și-a luat rămas bun cel care își știe zilele numărate, iar următorul Paște nu-l mai prinde în această lume? Cum s-au certat cu Dumnezeu cei săraci, când flămânzi au privit la mesele îmbelșugate ale altora? Pentru ei, minunea înmulțirii pâinii și a peștelui nu s-a petrecut în aceste zile sfinte. Cine a șters lacrimile de dor ale îndoliaților? Lor, această Înviere nu le-a reînsuflețit oamenii dragi pe care i-au pierdut pentru totdeauna. Pe oamenii încercați de boli grave ori incurabile, cum i-a găsit acest Paște, mai împăcați, mai plini de speranță? Dacă minunea Învierii a fost posibilă, atunci și cea a vindecării ar putea fi negreșit înfăptuită.

Bucuria Învierii nu i-a cuprins, din nefericire, pe toți. Unii n-au primit-o cu bună știință, alții, simțindu-se nedreptățiți de soartă au cerut socoteală lui Dumnezeu, iar cei privilegiați au petrecut, ignorând întunericul din vecinătatea lor.
Săptămână Luminată cu gânduri bune pentru fiecare! Chiar dacă ele, gândurile, nu țin de foame și nici nu potolesc setea, vreau să cred că într-un fel sau altul ajung la cel spre care se îndreaptă.