Giorgiana Radu: Pe când un referendum pentru Sănătate?

Referendumul pentru redefinirea familiei, inutil și costisitor, a ajuns preocuarea primordială a multora dintre politicieni. Pare că totul merge strună în România, iar tot ceea ce îi mai lipsea pentru a nu deraia, era acest referendum prin care se va stabili că familia este alcătuită din femeie plus bărbat și nu din două persoane de același sex, care oricum la noi în țară nu are consimțământ legal. Mizând pe faptul că românul se lasă ușor „dus de nas”, ei, politicienii interesați, aruncă această perdea de fum pentru a distrage atenția de la lucrurile cu adevărat grave ale societății. Sunt atâtea domenii slab finanțate, încât suma uriașă cheltuită pe acest referendum, mi se pare o iresponabilitate crasă a guvernanților, în frunte cu dirijorul Liviu Dragnea.

Dacă tot nu pot dormi, preocupați fiind de binele țării, de ce nu au organizat un referendum privind sistemul național de Sănătate? De ce nu-i întreabă pe români ce părere au despre sistemul medical românesc sau cum se simt ca pacienți în spitalele din România? Cât de bine sunt tratați și respectați?

Le-aș sugera celor care ne conduc și care spun în fața microfoanelor cât de multe s-au îmbunătățit în ultimii ani, să meargă în spitale, deghizați în oameni de rând, fără recomandări și fără plicul cu bani, și apoi să-și laude buna gospodărire. Teamă mi-e că, la cât sunt de ahtiați după funcții și putere, izbirea de realitatea dureroasă nu le va clătina simțul responabilității.

Distribuie prietenilor

Sigur că nu trebuie generalizat, că sunt și spitale unde pacienții sunt bine îngrijiți, iar medicii sunt oameni care respectă jurământul lui Hipocrates, dar aceste situații sunt rare. O doamnă respectabilă din București, care, din păcate, s-a confruntat cu sistemul medical în ultimii ani, în formele diverse ale lui, mi-a mărturisit cu dezamăgire că nu „iubește medicii deloc”, apăsând dureros pe acel „deloc”. Am auzit în câteva rânduri medici cu experiență că le este teamă de a ajunge în postura de pacienți ai colegilor de breaslă. Ce putem înțelege din aceste realități? Cum poate fi explicat faptul că o tânără însărcinată este trimisă la un spital din Capitală pentru o analiză care a costat-o 1500 de Ron( prezentând adeverință de salariat, că altfel prețul era dublu), ea având salariul minim pe economie? Răspunsul rămâne atârnat în… neant. Fiecare dintre noi ajunge, la un moment dat, pacient. Important este să avem norocul să ajungem pe mâna cui trebuie, altfel…

Așadar, doamnelor și domnilor guvernanți, pe când un referendum pe tema sănătății? Că prezintă adesea relații ”nepotrivite”  cu viața noastră, aș zice că ne supune  unor ”perversiuni financiare” greu de suportat. Faceți un referendum pe durerile reale ale nației, nu unul fabricat, în care să ne dăm părerea despre nimic, pe bani mulți.