A doua parte a lunii iulie aduce cu sine două date cu semnificații istorice importante ale României Mari. Omagiem rolul istoric uriaș al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand , personalități fără de care astăzi nu am fi celebrat Centenarul. Uneori, amintind-o pe Regină, îl uităm pe Rege.
La 18 iulie 1938 s-a stins Regina Maria, englezoaică după tată și rusoaică după mamă, dar mai româncă în simțiri decât mulți dintre românii vremurilor de atunci și, mai ales, ai celor de acum. Cu 11 ani înainte de moartea sa, la 20 iulie 1927, Regele Ferdinand, cu rădăcini sangvine germane și portugheze, pierdea lupta cu viața din cauza unui cancer la colon, la vârsta de 62 de ani. Sângele albastru nu i-a împiedicat pe cei doi piloni de siguranță ai Arcului de Triumf să iubească România mai presus de propriile vieți.

Cele opt decenii de la moartea Reginei au fost marcate prin expoziții și alte activități dedicate suveranei, la Castelul Peleș, Palatul Elisabeta și alte locuri din București și din țară. Bunica Regelui Mihai a fost comemorată zilele trecute și în cadrul unei slujbe, la Săvârșin, în prezența Custodelui Coroanei române, principesa Margareta și a principelui Radu. Sunt lăudabile toate aceste activități. E ceea ce se poate face pentru cinstirea memoriei unei personalități care și-a ocrotit țara cu toate resursele fizice și sufletești de care a dispus.

Și totuși, o nedreptate s-a comis în aceste zile. Momentul împlinirii a 91 de ani de la moartea Regelui Ferdinand a trecut discret, aproape neobservat, neamintit decât vag prin publicarea câtorva materiale în mediul online. E păcat să-l trecem în umbra Reginei pe Ferdinand Întregitorul, cel care a declarat război împotriva țării în care se născuse, unde își avea părinții, unde își modelase cele mai frumoase amintiri ale copilăriei și adolescenței. Amândoi au clădit România Mare, în egală măsură au luptat – „armele” au fost diferite, amândoi merită să fie pe același soclu în amintirea noastră. Până și moartea i-a legat astfel încât comemorarea lor să fie deopotrivă. Au murit în aceași lună, iulie, la două zile diferență ( 18 și 20) și 11 ani distanță unul de celălalt. Să fie doar o coincidență? Sau e încă un element care să ne împiedice de la comiterea unei impietăți? Aceea de a nu sări file importante ale istoriei poporului român, greu încercat în anii războiului și reclădit de doi români „străini”, Regele Ferdinand și Regina Maria.
Așadar, să nu-i departajăm în cinstire. Împreună alcătuiesc simbolul patriotismului și eroismului, care a tronat cândva peste România, și de care astăzi suntem austeri.

(pentru Ziarul Prahova)