Giorgiana Radu: Spovedanie

Spovedania unei închipuiri, a mea sau a ta, cititorule… Gândul mut care se zbate să nu prindă aripi sonore, temeri adânci de gerul de dincolo de iarna care se arată, de gerul definitiv al polului care-i înghite în necuprinsul său pe cel al nordului și sudului deopotrivă. Speranța în miracole încearcă să nu cadă în deznădejde.

Vine Crăciunul, iar bucuria trebuie să domine, chiar dacă soarele e astupat de nori și ceață. Lasă fricile care-ți chinuie sufletul până la contorsionare, alungă monștrii neputinței și lacrimile durerii îngheață-le în adâncul ființei. Zâmbește azi, cât încă ai motive. Nu vezi că toată lumea se arată fericită?

Facebook-ul și Instagramul dau în clocot de atâta extaz. În poze toți râd și își arată împlinirea. Tristețea e bine fardată, de parcă a fi trist e ceva rușinos. Ia aminte de la acești „fericiți”. Ce te costă, până la urmă, un zâmbet fals sau forțat? Specialiștii într-ale sănătății dau sfaturi să râdem mai des. Face bine psihicului, spun ei. Dar nu ne învață cum să dobândim râsul, când întreaga ființă plânge mut, temându-se chiar să se audă pe sine.

Distribuie prietenilor

Îți place iarna, mărturisești. Iubești acest anotimp al celor mai frumoase sărbători din an, dar ți-e teamă de ger, cum nu ți-a fost niciodată. Învelește-te cu tot ce ai, căci ai destul. Lasă neîntâmplatul deoparte. Alungă-l în deșertul infinitului, incinerează-l dacă poți. Prezentul e singura certitudine. De ce să-l umbrești cu temeri inutile? Adună toți fulgii de nea încă neninși și fă cel mai semeț om de zăpadă, fă omul de zăpadă care să reziste fiecărei veri ce va veni.

Așa se spovedeau gândurile unei închipuiri, constrânse de teamă, astupate de neputința omenească în fața unui viscol iminent. Chiar dacă le ținem bine ascunse, gândurile au nevoie, din când în când, să zburde libere prin universul cuvintelor. Ca și starea de fericire, tristețea are dreptul ei de a fi. Să existe, măcar, în sânul unui gând.

„Orice gând este un viciu pozitiv”, spunea Emil Cioran. Așadar, dați frâu liber gândurilor, oricât de zbuciumate s-ar arăta. Încorsetarea lor nu face decât să amplifice chinul interior al ființei.