Giorgiana Radu: Unde să căutăm esența Sărbătorilor de iarnă?

P 20161220 122842 2 1

De la începutul lui decembrie căutăm sau (după caz) suntem conduși spre spiritul Sărbătorilor de iarnă. Fumoase momente ale copilăriei, pitite undeva în cămăruța sufletului nostru peste an, răsar ca grâul încolțit, acum în preajma celei mai frumoase sărbători, Nașterea Domnului.
Recunosc, pentru mine, Crăciunul, cu tot ceea ce înseamnă, pe lângă semnificația supremă, a nașterii Celui care S-a sacrificat pentru ca noi să existăm astăzi, acum, și cine știe până când, colinde, împodobirea bradului, preparate tradiționale, este cel mai frumos moment al anului. Mirosul cozonacilor din copilărie, alintați, cu mâinile ei băgate în cocă, de bunica, îl simt și acum, de parcă ieri i-am gustat, cornulețele mamei sunt mai fragede ca niciodată, pentru că timpul a lucrat ca un afânător pe care nu-l poți cumpăra de la orice prăvălie.
În această perioadă ar trebui să ne aplecăm mai mult spre cei care, din motive de destin, nu pot simți, trăi, bucuria acestei minunate sărbători. Să fim mai buni, să căutăm în necunoscutul nostru lăuntric acel „puțin atât de mult” care ne înalță spre împliniri nebănuite. Să încercăm să creăm amintiri frumoase copiilor noștri, pentru adulții care vor deveni mâine. Amintiri dulci cu parfum de scorțișoară, bucuria de a fi împreună, de a clădi castele, nori și vise din turtă dulce…
Nici colindătorii nu mai sunt ca demult. Îngaimă două, trei versuri, grăbiți să obțină „gologanul de cinci” și pleacă fără să rostească, măcar, convenționalul „Sărbători fericite!”. Ce mai e, ce a mai rămas frumos și adevărat și bun și…din această atât de comercializată sărbătoare? Câți dintre noi trăim și simțim cu adevărat aceste momente? Ce ne lipsește sau ce avem prea din belșug pentru a ne bucura de binecuvântarea Nașterii Domnului? Unde să căutăm esența minunatei sărbători, Crăciunul?

Parteneri