Tata și mama șed, uniți prin cruce,

în cimitirul unde iarba doar

a înviat puternic și alături

plante mărunte din pământ răsar

Bunici și străbunici, mătuși și rude

așteaptă dedesubt, cuminți și buni

ca noi, deasupra, să sădim lumina

după un cor prelung de rugăciuni

Aduc și eu lumina strânsă-n palme

mama și tata au o dublă cruce

se țin, prin brațul pietrei, ca în horă

atenți cine-nvierea le aduce

Eram, când tata a murit, un puști

când mama a plecat eram om mare

an după an vin cu lumină-n palme

și cu o-nlăcrimată resemnare

Hristos a înviat! Cântăm cu toții

cântă și-ai mei din cer sau din pământ

ne-am învățat cu ritualu-acesta

care-i, se zice, nu lumesc, ci sfânt

Hristos a înviat, anunță popii

Hristos a înviat, transmit și eu

din gură-n gură și din glas în glas

poate aude unul Dumnezeu

Dar nu învie, an de an, din moarte

decât o iarbă, blîndă ca un miel

poate că-această iarbă este mama

și tata, fir de iarbă e și el

Hristos a înviat de sus, din arbori

din cerul care-i fără stele, chel

Fiul lui Dumnezeu, cel răstignit

învie vegetal, și-ai mei cu el.

Lucian Avramescu, 30 aprilie 2016, Sângeru