Imprecisă e doar fericirea,
Fără contur, ea învăluie totul.
Precisă e durerea,
Localizată în perimetrul lacrimei

Imprecisă e fericirea,
Așa cum păsările cântă în frunzișul des
Iar sirenele te ademenesc din mare,
Muzica lor te alină,
De aceea, ca Ulise, e bine să te legi de catarg

Firește că durerea e precisă,
Conturul ei e desenat
Așa cum cuțitul desenează, fără milă,
Un trup viu
Până la rama ochilor
Și până la jugulară

Fericirea, imprecisă ca aburul,
Dar cât de strălucitor lunecă
Steagul ei în azur
Lucian Avramescu, 14 mai 2017, București