Lucian Avramescu: În cumpănă, anii

 

Ca între doi fraţi care nu se cunosc
Întunericul deşartă dintr-un desag în celălalt
Moşiile lui de înstelate tăceri

Satul mut
Care-a stat la pândă parcă
Se trezeşte în iureş
Bubuie uliţele în miez de noapte,
Hăitaşi cu lămpaşe străine fugăresc
Îndepărtata mea copilărie

Bicele, cu straşnicul lor sunet de melancolii
Alungate-s în codri
Dimpreună cu bourii şi ciuta amintirii,
Pedarde înlocuiesc stelele
Iar luceafărul de ziuă ţăndări se face

Unde ai dispărul foc înalt de pe deal?
Îngropam vechiul an
Iar noul an din flăcări se năştea
Ca o pasăre vie

Ce hăitaşi gonesc liniştea de colind a porţilor
Fiii-ţi, din lume întorşi,
Au adus cu ei arsenal exploziv
Şi satul, în cumpăna anilor,
Linie de front este

Măruntaiele cerului
Cad ca sub masa unei măcelării însângerate
Bubuie sălbatic şi ard pârleazurile
Vestind falnica bucurie a celor întorşi
Pentru o noapte, cu chipul schimbat

Pe Cricov, fetele care se scăldau la copci,
Primenind vesela lor puritate
Gonesc în limuzine
Înfricoşata nălucă a satului

Cumpănă de ani sau de vremi
Vecie dată pe nimic,
Suflet al satului, refugiat ca o ciută
După care armele bubuie,
Bubuie
Şi nimic nu se mai întoarce
În cuibul din care a fost alungat

Ar mai fi scris oare Lucian Blaga,
Despre podmolul de lut
Pus pe o rană s-o vindeci
Şi despre veşnicia care s-a născut la sat?

Adu-ţi, satule, pierdiţii copii îndărăt
Fiindcă cei veniţi nu par a fi ai tăi
Schimbaţi în maternităţile sălbatice ale lumii
Lucian Avramescu, 1 ianuarie 2019, Sângeru

loading...

  1. Natalia Grigore spune

    Pentru mine, noaptea de Ajun a fost una trista… In afara nostalgiei pe care o resimteam dupa colindele de altadata, cand ,un card de copii, 20 -30, ne adunasem si strabateam ulitele satului si cadeam pana la umeri in gropile pline de zapada ( de, se facea ELECTRIFICAREA ! ) ; ne scoteam de acolo intinzandu-ne cate un bat si-l trageam afara pe scufundat 🙂 deci, in afara acestor amintiri, l-am pierdut pe Nelson, unul din cei cinci catei din curte. Bietul de el, iesise la ulita si se amestecase printre copiii veniti cu colindul; un alt „colindator” , motorizat, a trecut peste el, l-a lovit si… asta a fost! Peste doua zile, cand zapada s-a mai inmuiat, am putut sa-i fac, cu cazmaua, o groapa, in gradina casei, unde-si doarme somnul de veci alaturi de alti catei si pisicute pieriti in imprejurari mai mult ori mai putin dramatice ! Aceasta a fost noaptea mea de Ajun!

  2. Anonim spune

    Apreciez foarte mult claritatea mesajelor din generoasele dvs.scrieri . Spre deosebire de dvs.eu am suferit o amnezie si nu am amintiri . A fost vorba de un accident stupid care nu se va mai repeta pentru ca niciodata nu voi mai calca prin acele locuri . Din acea intamplare vreau sa-mi pastrez doar acea ciuta ,care imi bantuie visele . Nu vreau sa am trairile lui Labiis. Noroc cu amnezia asta ! Versurile dvs .,ca si cele ale lui Labis ,sunt prea rascolitoare pentru mine . De la citirea poeziei ” Moartea caprioarei ” nu am mai putut sa-l citesc pe Labis . Nu va suparati ,dar nici pe dvs. nu o sa va mai citesc .

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.