Buni zori! Am văzut aseară un bufon
Mimica lui, sub alifii deghizată
Transmitea un mesaj
Despre paradisul pe care nu l-am avut niciodată

Dimineața, iat-o, proaspătă și deplină
Slavă Domnului, toată noaptea cerul a scuturat ploi
Râd trifoiul și cicoarea de pe colină
Și spun – ”paradisul e clorofila din noi!”

Paradisul? L-am avut și îl mai avem încă
Dumnezeu nu ne-a dat jos cu totul din el
Deznădejdile dispar dacă te uiți cum joacă iezii
Și pe pajiște paște raze de lună un miel

Paradisul e când n-ai uitat să iubești
Omul are sângele lui clorofilă
Nu e verde, ci roșu aprins ca al macilor,
Pune, sub consoana îndemnului să iubești, necesara sedilă

Caută în tine copilă iubirea
Și tu matură femeie, n-ai cum te ofili
Câtă vreme în noi sufletul se bucură
Rămânem frumoșii lumii copii

Buni zori! Am văzut aseară un bufon
Mimica lui, sub alifii deghizată
Transmitea un mesaj mincinos
Despre paradisul pe care nu l-am avut niciodată

(Lucian Avramescu, din volumul „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]