
În loc de „Buni zori!”. Bucură-te, zise îngerul, care nu-și încheiase tura păzitoare
Difuză dimineață a tăcerii, nu-mi aud vorbele care au fost înghițite de noapte
Bucură-te, zise îngerul, care nu-și încheiase tura păzitoare,
Că poți să-ți asculți inima
Bătăile ei sunt cuvintele tale
Salută cu ele zorii, păsările care ard pe cer în lumina soarelui,
Bucură-te…
Părea un ordin ceea ce îngerul, care nu ieșise încă din tura de noapte,
Îmi spunea
Cu aspra lui blajinitate.
Bătăile inimii sunt cuvintele tale
Și dă-le crezare cât încă mai poți, bucuros, să le-auzi
Da, îngere, zic, dar eu vreau altora să le spun
Cuvintele de salut care nu mai sunt,
Ei nu-mi pot auzi inima!
Te înșeli, spuse îngerul înainte de a-și lua zborul.
Te înșeli
Cei ce vor să te audă,
Înțeleg bine bătăile inimii tale
Iar dacă le spui buni zori, inimile lor îți vor răspunde la fel
(Lucian Avramescu, din volumul „Confesiunile unui mut care a vorbit cândva”)