de dragoste, toată ziua de dragoste
mai arde-i și tu un poem cu aliură,
cu garderobă mai filosofică,
amestecă un pic de Spinosa
colorează cu nițel Descartes,
iar deasupra, pune muștarul unei concluzii
contemporane, să te țină la zi
în odgonul și fisticul ideii
de dragoste mereu, ce naiba,
îți citesc un poem care-ncepe serios,
chiar încruntat aș zice, și zdrang
n-ajungi bine la jumătate
că un vers îți sare în piept, îți
bagă mâna după sutien,
te pipăie, te mușcă, te ciupește
scoate tot de pe tine
și rămâi goală goluță
nu, cearcă de mai citește
cu poetul în brațe
ca o nălucă peste tine
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito II”)
