cum numiți voi
această zbatere ca-n zbilț a gândurilor
vulpi roșcate pe care le chemăm
din vizuinile lor?

cum numiți voi
pânda vânătorului care-și rupe
zi de zi, o bucată de carne,
numai și numai
pentru bucuria de a vedea
o clipă
blana strălucitoare a felinei care-l devoră?

cum numiți voi
ghinionul de a te naște poet
și prostia încăpățânării
de a rămâne până la capăt?
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)