dacă femeia este oda în metru antic
pe care-a scris-o Dumnezeu
atunci noi ce mai sîntem?
noi, scriși cu cerneala pe terminate
noi, antumele sau postumele plictisului creator
în ce clasificare literară intrăm
fiindcă, este evident, creatorul a lucrat la noi
fără simpatie, ca la o ciornă
iar în clipa în care a constatat
că ieșim, totuși, bine
ne-a pus, gelos,
cîte-un adaos, cîte-o mîzgălitură,
cîte-un zbenghi
oricum, femeia – jos pălăria! –
ea-i oda în metru antic
pe care-a scris-o Dumnezeu
spre desfătarea
celor ce-o parcurgem
ca pe o ediție princeps
cu o nesecată sete de lectură
firește, dintr-un infinit respect
pentru creația divină

(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare 3”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]