Irodiada, prin fiica ei dansatoare,
Splendidă în vechea Iudee
Dictat-a lui Irod, nevolnic bărbat,
Punând la treabă vicleșugul exersat de femeie

Capul să-i ia, numai capul din gât,
Retezat de călău c-o secure
Lui Ioan cel de ele urât
Fiindcă minciuna nu putea s-o tacă și s-o îndure

Capul Botezătorului, pe tavă adus,
Spune Scriptura cea sfântă
Transmitea forța lui Dumnezeu
Înspăimântând adunarea aceea ticăloasă și multă

Azi spun povestea tatălui său
Pe care Dumnezeu l-a lăsat mut
Fiindcă nu credea că va avea un fiu ceresc
Iar vocea i-a fost dată îndărăt abia după ce a crezut

Azi e tăierea capului unui sfânt în toate rebel
Ioan vorbea în pilde și poezii
Pe umeri îi creșteau smochini și palmieri
Iar prin hainele lui peticite se vedeau stelele mii

E august pe sfârșite,
Pe alocuri aspru, uneori diafan
E ziua în care din deșert vin leii
Să lingă fruntea însângerată a proorocului Ioan
(Lucian Avramescu, 29 august 2020, Sângeru)