Trece anul, trece clipa toată
Soarele din naştere-n apus
Sunt vânat de șapte boli deodată
Una-i, dintre toate, mai presus
Vă gândiți desigur la corona
A intrat prin curți la mulți de-ai mei
Și la alții care-s pozitivi
Pozitiv înseamnă vai de ei
Vă gândiți pesemne și la alte
Maladii înscrise-n manuale
De murit, de schiopătat din oase
Și de mers cu targa la spitale
Nu aceasta-i suferința mea
Ci de când mă știu și cât oi fi
E o boală fără lecuire
Și se cheamă simplu a iubi
Ieri țineam un miel plăpând în brațe
Și tratându-l cu iubire doar
A-nviat, stă bine pe picioare
Și-a lui mamă l-a primit ca dar
Fac de ani și ani mereu ceva
Pun copaci albaștri în cuvinte
Și în gropi ca pomii să se prindă
Pun un pic de dragoste-nainte
Nu vorbesc, dar știu limbajul ierbii
Conversez sub lună cu cocorii
Cu salutul caut dragii-mi semeni
Care, ca și mine, iubesc zorii
Iubesc viața, cât o fi să fie
Alfabetul zilei, chiar cu nori
Și iubesc femeia-n poezie
Fabricanta mea de îngeri și splendori
Boala asta mi-e demult în fire
Nu vreau să îl mânii pe-al meu zeu
Dar când o să mă vindec de iubire
Dus voi fi, lângă ceilalți, și eu
