Eu pot să îngenunchez oriunde
Fiindcă oriunde am pe cineva.
E plin dedesubtul de oasele mele care se tot prelungesc
Până la Posada și până mai jos, la Sarmisegetuza,
Unde mi-am găsit o prelungire de oase.
Eu pot să îngenunchez oriunde.
Nu spun asta pentru a te insulta,
Ci pentru a înțelege de ce cad eu în genunchi
Lângă acest fir de iarbă secerat
Care moare încet, așa cum mulți dintre ai mei au murit
Și de ce plâng,
De ce plâng uneori.
Cine mai plânge azi pentru un fir de iarbă?
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]