am mulți dușmani, multe ghinioane
zilele mele ar putea fi de o tristețe fără cusur
m-am băgat în o mie de încurcături amoroase
și totuși sunt optimist
iar când îmi ajunge cuțitul la os, înjur

sunt lăsat de căruță,
mi se fură bidonul cu apă-n deșert
cei pe care i-am învățat să se iscălească
îmi perforează articolul
cu sentimentul incert

fiind, în general, armonios clădit, toți buboșii mă sapă
îmi recomandă operații estetice să-mi strâmbe nasul
să mă pocească la gură,
iată de ce pentru toate acestea eu mă amuz
și uneori râd ca nebunul fără măsură
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)