Cândva eram şi eu ca ele
Purtam la brâu flintă cu stele
Ele se dau cu-acuarele
Dar le iubesc că-s ale mele
Prins între ele ca în laț
N-am replică la gestul haț
Cu șapteștrei de ani pe muche
Le las în voie să mă țuche
Una mi-e fiică, alta soață
Viața mea încă le învață
Că poți face la multe față
Știind să coși cocori din ață
Cu poza lor cum vezi mă joc
Suport exilul la mijloc
Nici nu mai am breton deloc
Iar fața mi-e de mormoloc
M-aș decupa, dar nu știu cum
Poate ieși din laptop fum
De bag o foarfecă acum
În mecla mea bună de drum
Ho, că nimic nasol n-am zis
E ziua mea și mi-e permis
Să-mi dau un bobârnac cu bis
(Lucian Avramescu, 14 august 2o21, Sângeru)
