Iubita mea, adu-mi din nou Crăciunul
Cum numai tu îl faci ca altădat
Cu brad care miroase-a veşnicie
Şi casa preschimbată în palat

Adu-l în braţe, adu-l ca Maria,
Care-şi ţinea pruncul frumos la sân
Şi du-mă, când colíndele s-or stinge,
Să fim doar noi, în podul vechi cu fân

Pruncul din mine te găseşte înger
Pruncul din tine mă desfaşă blând
Să murmurăm colíndele uitate
Să murmurăm şi-un cântec ca şi când

Adu-mi din nou Crăciunul, adu vestea
Că Dumnezeu cel mic nu va mai fi
Decât născut, ca toţi copiii lumii,
Şi nimeni, nimeni nu-l va răstigni

Lucian Avramescu, 23 decembrie 2018, Sângeru