Și totuși ce m-aș face eu cu mine
Dacă din tine n-aș fi făcut
Și cum mi-aș mai mângâia tâmplele
Cele cu care, zice-s-ar, aș gândi,
Dacă din inima ta n-ar suge sânge inima mea?
Fii, iubito, bucată din mine
Așa cum îs bucată din aura ta,
Fii iubito ce îs și mai ales ce nu-s
Surprinzându-mă astfel
Cu puterea ta de a fi mereu alta
În cușca de un metru pătrat a dragostei noastre

(Lucian Avramescu, din volumul „Cartea fără nume”)