Vine Crăciunul, respirația desenează nori
În simetría pasului prin zăpadă
Lumea-i mai bună, ne iubim apăsat,
La Strasbourg, un asasin a făcut doar trei morți
La Târgul de Crăciun, o mică și-nsângerată grămadă
Vine sărbătoarea peste noi
Lumea aleargă ca la cutremur pe străzi
Căutăm ceva ce nu ne trebuie
În Bethleem se va naște Pruncul, alături de nelipsiții Irozi
Eu calmul îl caut, ceva înrudit cu răbdarea,
Am prea multe mereu de-mplinit
Nașterea Domnului vine pe sănii, cu magii,
Iar eu de mine însumi sunt răstignit
Sărbători fericite își scriu prietenii
Iar sărbătorile sunt fericite mereu
Nu știu dacă și tu prietene ești astfel,
Dacă în alcătuirea ta intră al fericirii minereu
Eu te doresc compus doar din bronzul acesta
Cu toate că ai deveni banal și plat
Oricum, sănătos să fii,
Iar Crăciunul – de ești creștin – să-ți fie adevărat.
(Lucian Avramescu, 14 decembrie 2018, Sângeru)
