lupoaică flămîndă – poezia mea

dă urlet de spaimă pentru vietățile calme

pentru colții ei

ascuțiți ca niște comete

nu există iertare,

pentru inima ei

care nu cunoaște starea de infarct a cuștii

nu există îngăduință,

pentru ochii ei

care-au sărutat de mai multe ori moartea

decît îngerul vestitor

nu există priveliște a fricii,

pentru blana ei

strălucitoare ca a jaguarului stelar

nu există glonț

lupoaică flămîndă poezia mea

dă urlet

din adînci văgăuni

mototolind pielea hăitașilor,

îndreptînd spre cer cătarea fosforescentă

a țevilor aproape sinusoide

și făcînd vînătorii

să-și sărute cocoșul armei

ca pe-o icoană

(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]