de-aș schimba pasărea din inima mea
cu un tigru bengalez,
bățul pe care călăresc cu o iapă nărăvașă,
ochiul blajin
cu un laser înțepător
care face jumări din osânza socială
dacă-aș schimba ochiul meu verde
împodobit de mantaua lacrimei
cu un alt ochi
iute, tăios și întunecat
ca o lamă de ghilotină
nu s-ar întâmpla, oare, o cioplire nemeritată
în piatra ființei mele
(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare II”)